A trecut o veșnicie, femeie
A trecut de ieri o veșnicie și nițel
De când nu ți-am mai lăudat ochii,
Făptura-ți întreagă și farmecul rebel.
Trebuie să te respir toată
Mi-e teamă ca fără elogiul meu să nu te treci
Să nu te pierd cumva în pădurea anilor
Dar știu că poți reveni pe atâtea alte poteci.
Ieri, femeie, aveai cincizeci de ani
Azi ai cincisprezece și te menții la fel de frumoasă
N-am idee cum faci și cu ce rimel
Te dai pe pielea sufletului etern mătăsoasă.
A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai povestit sânii
Nasul și buzele ca o nocturnă la pian
De când versurile mele ți-au ocolit șoldurile
Pe care le-am mângâiat în noaptea asta, dar noaptea e an.
Iartă-mă, femeie, mai înaltă decât adevărul
Și mai suplă ca o cometă
Că las minute bune să treacă
Până când inima mea se căiește și regretă.
A trecut o veșnicie, femeie,
A trecut de ieri o veșnicie și nițel
De când nu ți-am mai lăudat ochii,
Făptura-ți întreagă și farmecul rebel.

(Lucian Avramescu, 22 mai 2013, Sângeru)