și i-am zis: altar de smerenie
este inima mea
și trupul meu limbă de clopot
și i-am zis: pășunile mele
sînt iarba dragostei tale,
ochii mei
brațele cu care te mîngîi mai întîi
cum o unealtă de arat pămîntul
o mîngîi
cu o dragoste aspră
și i-am zis: tu ești cerul
de deasupra cuvintelor mele,
țărîna de sub tălpile mele goale,
aerul unei peșteri
în care-ți afli refugiul și moartea
și i-am zis:
așa cum păsările seamănă cu păsările
și viața seamănă mai mult cu viața
iar moartea s-o lăsăm pentru mai tîrziu
(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare 3)
