Ninge în martie, incert, în silă
Cad fulgi prin ploaie, plouă dezlânat
De parcă Dumnezeu, cuprins de milă,
Dă iernii semn că nu s-a terminat
Şi oamenii-s la fel, ca anotimpul,
Veseli în plâns, cerniţi de-un tragic dor
De parcă şi-ar fi deşertat Olimpul
Toţi zeii strâmbi în bătătura lor
Toate se rup în două şi în patru
Silabele stau otova-n cuvânt
Să cânt aş vrea, dar ca un vultur latru
La cel ce bat la poartă când nu sunt
Ninge în martie mofluz, cu ploaie
Pe Ciortea doar e alb, un fel de nor
Către Apostolache se îndoaie
Puşca din mâna unui vânător
La Bucureşti politica nechează
Miroase în discursuri a parfum
Dar unul cu nas bun şi mintea trează
Anunţă că din putregai iese doar fum
Ninge în martie, incert, în silă
Cad fulgi prin ploaie, plouă dezlânat
Şi Dumnezeu, cuprins subit de milă,
Dă iernii semn că nu s-a terminat
(Lucian Avramescu, 12 martie 2019, Sângeru)
