În loc de „Buni zori!”. Prizonierul norilor

lucian livada

Ieri toate străluceau în lumina amurgului
Lanul de păpădii galbene
Și mâinile tale care desfrunzeau plantele
În căutarea ceaiului care vindecă tot.
Azi florile nu s-au mai desfăcut,
Azurul a căzut și el ca o frunză
Culeasă de umbra vineție a norilor.
Ce se petrece cu tine, m-a întrebat îngerul,
Cine ți-a cules zâmbetul care ieri înflorea?
Norii, am răspuns, norii, îngere,
Suntem compuși din apă, știi doar,
Apa din inima noastră iute se tulbură
Iar norii, care-s vineți, se oglindesc în ea
Așa cum sunt – tulburi și fără lumină.

(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)

Parteneri