
În loc de „Buni zori!”. Rețetă în bășcălie, pentru zori pe datorie
Ziua de luni e-un început de viață,
Somnul te saltă-n fund, de subsuori
Unii constată triști că-i dimineață
Eu spun că s-a crăpat nițel de zori
Lumina mătură din poduri umbre
Trezind neliniști ce-au dormit în noi
Care se-arată nu odată sumbre
Chemați deratizanții de strigoi
Faceți un pic de ordine prin gânduri
Trageți – când e – o gură de ozon
Ieșind înghesuiți pe două rânduri
În redeschisul caselor balcon
Nu v-a ieșit gimnastica cu totul
E zaț în cească, vechi nisip pe fund
Bagă-ți ca un vițel în apă botul
Și dă-ți de-nviorare-o palmă-n gând
Ziua de luni, se zice, e nasoală
Nemții nu-și iau mașini făcute luni
Unii găsesc în pat cu totul goală
Mireasa lor de ieri, vai, bieți nebuni
Gata cu văicăreala, pune grabă
În vechii tăi galoși ce freacă Terra
Ești din Băicoi, dar bagă-n palme treabă
Că de-aia te-au primit în Englitera
Ce ți-a venit, amice Avramescu,
Pari pus pe sfadă, te știam tăcut
Încerc să-ncalț tristețea-n veselie
Așa e-nvioarea unui mut
V-am plictisit destul, buni zori și-atât!
(Lucian Avramescu, din volumul postum „Confesiuni la Poarta Cerului”)