Ți-am văzut printre copaci
Trupul gol dansând în draci
Fugi, zic popii, fugi, sunt iele,
Ea e una dintre ele!
Eu nu fug, ci te alerg
Să-ți ating trupul iceberg
Să-l topesc din zisa gheață,
Să ardă spre dimineață
Sânziană, Sânziană
Mi-ai lăsat în suflet rană
De când, Akteon pârât,
Te-am văzut și te-am avut
Dar cine poate să ție
O nălucă argintie?
(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)
