ah, cine pariază, poftiți vă rog, riscați
valuta recitirii zmintitelor catrene
să vă arăt ce știu, să vă arăt ce pot
cînd sîngerînd țărușul l-am smuls dintre poene

ah, cine pariază pe coama mea vîlvoi
mînzul pur sînge care-a supt la stele
am fost cîndva, dar betegit de voi
îmi rod zăbala și suspin zăbrele

ah, cine pariază, cine aruncă-n zar
jarul aprins de-ncrederea deplină
riscînd să moară ca un felinar
sărac, dînd faliment pentru lumină

vă rog, vă rog priviți ceva mai de aproape
o să vedeți în țeasta-mi livezile din sat
și-o milă de aceea ce vor să mă îngroape
mult prea devreme-n blana de înger necurat

ah, cine-aruncă prima carte vie
potul măririi se adună iară
ce-ați pierde zău cînd moartea o făclie
se plimbă-n voi cu pas de domnișoară

ah, cine-ncepe, haideți, cînd pariați atît
cînd balonate corduri pleznesc în stadioane
de ce n-ați urmări cu inima la gît
și-o-ntrecere pe pistă, cinstită, de icoane

(Lucian Avramescu, din volumul „Ei, aș! spunea poetul”)