Sîngeru, lacrimă a nașterii mele
altar aninat sub cortegii de sori
în glodul tău tare se sfarmă caiele
de cai nărăvași la mari sărbători

de-atîta nesomn semănat peste tine
adormeu flăcăii cu mîna pe flinți
prin ape sărate vîsleau spre coline
copiii în nopți alungați de părinți

printre mugurii tăi m-ai lăsat să colind
și cupe de flori am băut cu uimire
alergam pe sub nopți și-apoi zorii venind
mă găseau spălat în rouă de mire

Sîngeru, somn greu dedesubt de cuvinte
naștere a ceții sub clopot de zori
în vis cineva te-a iubit înainte
lăsîndu-te-apoi să trăiești lîngă nori

(Lucian Avramescu, din volumul „Poeme”)