Scriam, tânăr, poezii ermetice
Influențat de Yeats, Rene Char și Apollinaire
Dedicate, firește, doar criticii literare
Căreia intenționam să-i pilesc dinții de fier
Un soclu uriaș, până dinsus de nori
Atins cu degete simandicoase numai din avion
Construiseră dumnezeii criticii literari
Reprezentați de Nicolae Manolescu și Eugen Simion
Orb la stele, care-mi păreau prea banale și dese
Extrăgeam pilitură din beteagul cuvânt
Mângâiam cu ciocanul și cu șublerul sensurile neînțelese
Și fugeam cât mai iute, de candoarea celui ce sunt
Apoi am descoperit iubirea și iubirea comunicării
Simplă, în pălăria cuvintelor fructe aromate au început să-mi cadă
Și am cântat singur, apoi cu tine, la vioara silabelor
Redescoperind măreția din a lui Ciprian Porumbescu baladă
Iată, iubito, confesiunea mea matinală
Ți-am răspuns câte puțin la ce te neliniștește și spui că te doare
Am învățat că atunci când te mângâi, iubindu-te cu adevărat să te mângâi
Restul îți voi povesti mai încolo, tot fără farafastâcuri literare
(Lucian Avramescu, 29 septembrie 2019, Sângeru)
