Toţi care mă urăsc sunt strânşi în unul
Cu-aceeași neputință înhămată
La o căruță trasă prin nămol
Care nu are-n mersu-i nicio roată

Seamănă toți, au inimi clăpăuge
Ca niște fesuri trase foarte bine
Pe niște capete de gumilastic
Expuse pe sinistre manechine

Îi recunosc fără dificultate
Nu după mari copite cu caiele
Ci fiindcă toți m-au supt de zeitate
Și sunt de-a valma neamurile mele

Mi-au luat pe apucate bani și grai
Răzoarele mi le-au mutat din gard
Și ura lor nemaiavând vreo țintă
Vor să îmi ia și bățul din stindard

Haită flămândă, nu mai ai răbdare
Faci cruci la popă să mă duc mai iute
Degeaba te clătești des pe picioare
Căci jegul strâns în sufletul tău pute
(Lucian Avramescu, 13 ianuarie 2021, Sângeru)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]