
În loc de „Buni zori!”. Vă las în locul cuvintelor, după moarte, statuile lor
Cine a vorbit, te întreb, poetul sau filosoful?
Titanul din Lancrăm a spus să ne luăm în primire cuvintele,
Nenăscutele, pline de placentă ca nişte iezi fătaţi de curând,
Sfintele.
Blaga scria într-un colţ al odăii poezii
Şi în biroul opus, filosofie,
Nu le încurca niciodată, doar pe nevastă-sa o mai nimerea alta
Şi îi spunea că amănuntul ăsta întăreşte o căsnicie.
Am înţeles că peste mormântul lui Lucian Blaga au făcut o sală de sport
Ţara se dovedeşte prea mică, n-avem teren pentru o investiţie costisitoare
În fond trăim într-o lume
În care şi mormintele cunosc procese de reciclare.
Le-am spus copiilor,
Celor câteva generaţii de copii fabricate exclusiv din iubire
Să mă îngroape nu la Bellu, nu pe aleea fabricanţilor de vise
Şi nici în vreo mănăstire.
Lancrămul meu e Sângeru
Între pietrele din curte, în muzeul acesta fenomenal
Puneţi-mă sub o piatră şi, dacă nu uitaţi,
Scrieţi-mi şi numele, eventual.
În colecţia iubirii mele
Dacă plec, dar n-am de gând încă,
Vă las în locul cuvintelor, vă dau în primire,
Statuile lor, un fel de bibliotecă din stâncă.
(Lucian Avramescu)