Râde între vişini rochia ei înflorată
Bucură-te de vară, îmi spune
Mie care citesc știri alarmante
Despre anotimpul cald care în ghețuri apune

Râdem, după un schimb de păreri, amândoi
Viața merită trăită cu bucurie
Indiferent dacă pământul se dă de-a berbeleacul
Pe panta numită superficial veșnicie

O vișină își arată printre frunze degetul colorat
Oja e fără cusur, făcută de al cerului stilist
Tu îți atingi ca din întâmplare genunchiul
De genunchiul meu și eu mă înfior, deci exist

Râde jumătate de cer, cea cu soare
Cealaltă ne îngână cu nor
Nu se anunță niciun cataclism, nicio vâltoare
Știrile din Grecia au amuțit în televizor

Hai, zic, fânul necosit ne așteaptă
Urcăm panta cu bucuria cu care spunem un descânt
Pentru viață lungă, pentru iubire,
Alb-negre, pletele noastre dansează în vânt

(Lucian Avramescu, 13 iulie 2019, Sângeru)