dormeam îmbrățișați iubito
strînși laolaltă de un zeu
și închisesem ochiul parcă
și te-am închis în ochiul meu

trecea pământul pe alături
vuind din cearcăne de plîns
și mari păduri treceau prin lume
surpîndu-ne îndeajuns

și nimeni nu făcea de strajă
păzind intrările spre noi
și-am auzit atunci spre margini
cum ne strigau pe amândoi

se întâmpla ceva-n neștire
și năluciri cădeau mai des
și strigătul din urma noastră
avea un grai neînțeles

(Lucian Avramescu, din volumul „Poeme”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]