Asist, de ceva timp, la meciul arbitrat de Liviu Dragnea în care, după eliminări succesive, au rămas în teren ministrul justiției, ghinionist în statură, dar guraliv ca o fanfară, și procurorul general, insubordonat prin plusul de cetrimetri din anatomie și mândru printr-o strungăreață în vorbire, care nu-l face mai chipeș.
Ambii îmi par subordonați nu ideii de Justiție și rigorilor dreptății, ci unor șefi pământeni. Unul linge pantofii, de altfel lustruiți de un întreg partid, ai lui Dragnea, care-l amenință periodic cu scoaterea pe tușă, ceea ce „piticului erotic” – de ce i-or fi zicând așa? – îi cade strâmb, celălalt dă cu alifii din slană de mistreț pielea bocancilor alpini ai stăpânului pasionat de drumeții spre creste.
Ce mi-e limpede e că cei doi, să le zicem Tudorel și Augustin, nu se bat în grădina lor, pe chestiunile și neputințele reciproce, ci pe tarlalele unor latifundiari politici, dintre care unul – asta am zărit-o filmată – a ordonat să-i fie date cu var livezile de palmieri din hectarele atlantice ale Braziliei, iar alălalt – mai ordonat nițel – nu-și văruiește, din prudență, proprietățile în – sanchi – paragină . Bătălia celor doi bărbați nepolitici, fiindcă amândoi se trag din jumara afumată a justiției, pare între doi scunzi care au în spate două înălțimi. Că și înălțimile sunt, moral, pitice, asta-i altă socoteală.Dragnea și Iohannis  par, într-o lume liliputană, doi Guliveri.  Căpățâna unuia se vede pănă-n Teleorman, iar a celuilalt s-a văzut la Starssbourg,

Cică domnul Dragnea ar fi spus că dacă ”piticul erotic” nu duce până la cap ce i-a ordonat, îl dă afară din izmenuțele lui cu mânecă scurtă și nu-și va mai plimba cu góndola secretarele, fiindcă gârlele Veneției vor seca pentru el.

Celălalt, domnul Iohannis, n-a amenințat că retrage sprijinul, fiindcă mutul de la Parchetul General a început să vorbească bine, și stă, cu ochii pe el, ca pitonul, în așteptare. Se poate răzgândi, dacă cetățeanul european din el va avea vreo crampă vagă de nemulțumire.

Pare sinistră această bătălie prin interpuși, fiindcă Dragnea nu dă doi lei pe Tudorel și nici Iohannis nu pare a paria, până la sucombarea prin faliment, pe Lazăr, mai mult de cincizeci de bani.
Ce vreau să zis e că nicio bătălie nu mai e sinceră, ca-n vremea lui Mihai Viteazul, iar în spatele unei păruieli banale de chivuțe politice stă alta, urâtă, păcălitoare pentru plebe, care smulge cheliiile cu totul.

Doresc, chibiț imparțial, succes tuturor. Suporterii nu mai dau foc tribunelor, fiindcă îi vede doamna Carmen și mai face doi generali din amenzile aplícate pentru ”Jos”… Stăm cuminți, uitându-ne cum vă incendiați, cu petronsin slab și chibrite puține.