Ion Marin: DOSARUL PSD, ULTIMELE FILE
Pare a fi un sfârșit de regim, l-am auzit spunând pe Mădălin Voicu, unul dintre puținii rămași nebăgați în dosare penale de la PSD și dintre și mai puținii oameni cât de cât cunoscuți de pe acolo, care și-au mai trecut vremea și citind o carte, poate și din aceste motive anunțând el, că va pleca în mai puțin de o lună, e drept, nu doar din partid, ci și din politică. Poate se întoarce la muzică, dar pentru că este unul dintre foarte rarii politicieni cu care mai aveam ce vorbi când ne vedeam întâmplător, parcă nu-mi pare așa bine. Printre pesediști, cu toate păcatele lor, nu mai multe decât ale celorlalți, mai întâlneai și lideri cu o anume cultură sau măcar respect pentru cei din branșă, începând cu Ion Iliescu, Adrian Năstase, Adrian Păunescu, alții mai puțin știuți pe la județe, ca acest mare nedreptățit care este Silvian Ciupercă de la Ialomița, ceea ce era o punte și un fel de garanție pentru un dialog civilizat. Nu mai este deloc cazul cu generația lui Victor Ponta, puștii tranziției, educați într-o vreme când dispăruse respectul pentru studiu și nu apăruseră camerele de supraveghere la bac, oameni neterninați, cu tot felul de tare moștenite sau dobândite, de la arghirofilia extremă la superficialitatea patentă, de la fudulia gravisimă la lipsa fuduliilor, nu puțini dintre ei având un comportament pe care cronicarii îl numeau pidosnic. Aș da liste întregi și aș pomeni nu doar de mulți din guvern și parlament, și nu doar de pesediști ci de întreaga clasă politică, la care aș mai adăuga mulți din bănci, din media, din afaceri, adică mai toată spuma reprezentativă de la care așteptăm oareșce sforțări în folosul nației. Ei bine, nu. Și cauza, prima dintre ele, este cea doar enunțată de mine aici. Sigur, mai sunt și altele, vremurile, structurile, ba poate și agenturili, pe care a ajuns să le invoce acum și Ponta, desemnându-l șef al lor, informal, desigur și prim agent de influență pe însuși șeful statului care, prin maI tot ce a făcut în ultimul timp, s-ar zice că ține să confirme asemenea alegații, sau cel puțin să arate că prea puțin îi pasă. Eu unul n-am nici o surpriză și ca să dovedesc că am prevăzut la ce ne putem aștepta de la emulul involuntar al lui Kotarbinski, cel care a scris tratate despre lucrul bine făcut, am să republic textele din vremurile, deloc îndepărtate când fanaticii lui adepți făceau cozi de kilometri ca să-i cumpere cartea semnată de el și scrisă de alții ori, cei din diaspora, în primul rând, ca să-l voteze. Sigur, alternativa era Ponta, iar despre el nu mai reiau ce am scris în editorialul precedent, dar reamintesc totuși titlul, lung dar cuprinzător: ”Întors de la Istanbul cu barbă de jihadist, Ponta s-a autodetonat pe facebook și s-a holbat spre ghilotină.” Acum, ghilotina s-a montat în Kiseleff, unde Dragnea și baronii lui județeni au scopul de a-l decapita din funcția de șef al partidului într-un iureș asupra ultimelor sale pâlcuri adunate sub flamura de plumb a ministrei muncii și ajutată pe margini de o altă amzoană a politicii dâmbovițene ce ține să confirme, parcă, relațiile oculte cu șeful guvernului aflat în custodie temporară la turci, nimeni alta decât madama Udrea. Interesant este și atacul frontal al lui Băsescu împotriva lui Iohannis, convins fiind că imediat după îndosarierea definitivă și irevocabilă a pisicuțului, portăreii DNA vor bate fix la poarta lui.
Vor urma schimbări de poziție și de statut, partidul d-lui general își va urma implacabilul destin al interesului național și astfel va cădea și guvernul cumătrului în clinchet de pahare cu vin de la gheață. Subțire, de vară. Și rece, ca de la Beciul Domnesc, în favoarea partidului încredințat cerlei de-a doua doamne a țării. Iar surpriza nu va fi decât pentru naivii ce cred că politica nu este doar pentru curve, și nu mă refer, Doamne ferește la onorabilele domnițe implicate în acest ultim damen tangou, precum madam Plumb, madam Udrea, madam Gorghiu (atenție la pronunțare) ci, pentru moment, la soțul doamnei Bombonica care va avea plăcerea să afle că instanța de recurs îi elimină din biografie condamnarea cu suspendare de care nu s-a jenat când a cerut șefia PSD. Fostul partid de stânga, fostul partid al lui Ion Iliescu ce se va moderniza profund sub noua președinție, până la a cere ca și vechiul său vlăstar fesenist, aderarea la popularii europeni. Iar dacă nu, există pentru recuperare și aducere aminte generoasa istorie în care s-au scufundat, rând pe rând, PNȚ-ul lui Diaconescu, CDR-ul lui Constantinescu și mai de curând, via PNL, PD-ul lui Băsescu.
Pentru cine trag clopotele, Viorică?
P.S. Vorbind eu despre incultura clasei politice, trebuie să-mi fac mea culpa și să laud precizarea făcută pentru auzul nației la o emisune TV de către Traian Băsescu (Decebal Spulber, în cartea de denunțuri acoperite de proză a marelui om de cultură și mare caracter, Tătulici), cum că el e om citit, care a avut la limba gramatică profesori buni, sau mai curând răi, adică exigenți, care nu s-au lăsat până nu i-au băgat în cap când se scrie ”m-am” și când ”mam”. Încât, astfel echipat, s-a apucat și el să scrie o carte chiar înainte să ajungă la pușcărie, sau poate ca exercițiu. Așa că în privința sa ”mam” liniștit și cred că și intelectualii lui Băsescu se simt mai puțin penibili.
Știri
Sănătate
Culinar
Literatură
De la prieteni
Comunicate de presă
