Ion Marin: ÎNTORS DE LA ISTANBUL CU BARBĂ DE JIHADIST, PONTA S-A DETONAT PE FACEBOOK ȘI S-A HOLBAT SPRE GHILOTINĂ

      Am crede că un prim-ministru, fie el și al ultimei satrapii africane, își dorește să fie luat în serios. Motiv pentru care evită să se comporte ca un măscărici. Sau, să spunem, ca un puber care vrea să-și surprindă tovarășii dintre blocuri cu aparițiile și poantele lui de cartier, eventual cu fentele și auto-accidentările spectaculoase de la baschetul din curtea școlii. Nu este cazul excelenței sale Victor Viorel Ponta, premierul României, un individ paradoxal și imprevizibil, a cărui  stupiditate infantilă îi este concurată doar  de o suficiență și o aroganță atât de marcate încât nu ezită să considere că tot ce s-a făcut în ultimii câțiva ani în România îi aparține lui și numai lui. Bunăoară, mai zilele trecute, la inaugurarea unui fârștoc de șosea, spunea că în curând, alții se vor făli cu autostrăzile lui, după cum nu o dată, a declarat cu o nesimțire ce frizează patologia că –el, însuși- va da sau va lua bani, taxe, salarii ori pensii de parcă ar fi proprietarul țării. Dacă l-a pierdut ceva, atunci tupeul nemăsurat e cauza, tupeu altoit pe infantilismul intratabil.
   Cu stilu-i inimitabil, atunci când are a defini un ipochimen, Ion Iliescu l-a caracterizat a fi un cârlan. Și atât. Asta înseamnă în paremiologia românului o ființă fără minte, necoaptă, gata să tot împungă spre a atrage atenția asupra lui, dar și cu lașitatea oiească pe care n-o poate vreodată depăși. Cel mai recent a comis-o când l-a băgat pe fiu-său la înaintare, punându-i în gură ceea ce nu are el curajul să afirme: că Băsescu i-a copt-o! Același Băsescu care înainte să-l invite, la mișto, să-l denunțe pe el și să scape,  i-a lipit și el eticheta de neșters că este un pisicuț, poreclă ce l-a marcat și l-a feștelit atât de mult pe imberbul Ponta încât a încercat să i-o transmită ciobănescului german Iohannis, când a țipat la el într-o confruntare la Realitatea: la mine în birou erați ca un piscuț! Plagiat ordinar după zisa coabitacului său, dar ce mai contează la un plagiator din vocație?
Distribuie prietenilor
     Tot un plagiat s-a văzut a fi și barba pe care a afișat-o când s-a întors de la Istanbul, târându-se ca fiul lui Osama după atacul dronelor, în cârje, pe treptele de la guvern; dar era un plagiat dublu: după barba mentorului său, Năstase, dar și după cea a jihadiștilor cărora tocmai s-a gândit să le ridice cea mai mare moschee a neamului din Europa, prevăzută și cu o universitate musulmană, o madrasa,  unde, având în vedere, spațiul generos oferit,  se pot amenaja și poligoane de tragere, măcar subterane. De ce nu? Spre a arăta că nu-l ating astfel de alegații, că le sfidează, a venit cu cele trei floace pe față, pe care a doua zi le-a mai rărit, răzându-și mărarul mustății, dovadă că problema l-a frământat toată noaptea, și l-o mai fi boscorodit și nevasta, ca în cele din urmă să-și șteaargă și peticul de sub bărbie și să revină la figura lui clasică, de mongoloid, după un calendar de trei zile  pe care îl invocau românii când vedeau portretele clasicilor marxism-leninismului: barbă, barbă-cioc, barbă deloc. Sau ioc, că tot venea el de la Topkapî, pe care a declarat că-l știe ca în palmă. Oricum, mai bine decât părea să știe complexul rezidențial Niro de lângă Dinamo, unde are reședința familială și biroul cu canapeluță avocațială, și în care a primit-o, la ceas de noapte, pe colega (acum și de DNA), Lenuța,  ca să comploteze la instalarea celei ce a avea să devină călăul lor, Codruța, cunoscută și ca Nunuța, fata cea rea a marinarului. Către care a împins bărbia acuzator când, de Ziua Franței, i-a spus ambasadorului galic și lumii întregi că la noi abia acum s-a instalat ghilotina, către care el privește în fiecare dimineață. Numai că din dorința de a sfida și a fi șmeker, recurgând la umorul său căznit,  a săvârșit din nou o ignominie, poate chiar diplomatică, o gafă, oricum, ce nu poate fi ștearsă nici de accentul de Gare du Nord în care monsieur le premier ministre și-a ținut discursul, după ce a predat asistentei ambasadorului cârjele ce i-au fost rupte la DNA.
      În tot ce face și spune, Ponta nu scapă de ridicol cum nu poate scăpa de fața de  puber, de puști (la talibani se cheamă paștuni și semnifică și alte alea), de ins  fără barbă, adicătelea, nu neapărat fără minte, fiindcă are, dar cum zice ardeleanul, nu toată bună. Dovezi, cu carul, și nu vreau să le analizez aici pe cele care vizeză țara, ci doar pe cele care îl privesc personal. Pe lângă cele, mai mult de culoare, arătate deja, mai adaug vreo câteva, dar de fond, care l-au făcut să piardă tot și să dispară cât de curând, pe urmele colegului său Crin Antonescu, despre care am prevăzut după momentul orgolioasei sale demisii că va intra în istorie ca un  nimeni absolut. Cel mult ca soțul nevestei sale, europarlamentara, ba și vicepreședinta grupului în favoarea căruia a trădat liberalismul.
     Istoria se repetă la micron. Și nevasta lui Ponta, deasemeni europarlamentară (că amândouă au avut bărbați nu doar berbanți, ci și culanți cu listele USL), are mai multe șanse să rămână în memoria colectivă și sigur are mai mult caracter. Dar să înșir ca în rechizitoriu care sunt acele prostii, deasemenea puerile, dar fatale, cum se vede deja pentru oricine, mai puțin pentru el și rasatele doamne Plumb și Firea, exponențiale pentru scara de valori a domnului Ponta.
      Prima idioțenie este, la fel ca și teza de doctorat, tot un plagiat. Anume, copy-past-ul pe care l-a dat după lucrările unei firme din Mizil atunci când s-a decis să-și facă niște acte pseudo-justificative pentru mormanul de bani  dați de Șova în considerarea funcțiilor guvernamentale pe care urma să i le dea (cum zice acum procurorul Uncheșelu), dar poate și pentru alte afinități, care acum chiar nu mai interesează. Dacă se apuca să facă niște falsuri beton, secretara, nu el, nici unchiul procurorilor nu-l mai dovedea.
     O altă imbecilitate, și cu asta închei, este felul în care s-a autodetonat pe Facebook atunci când a anunțat că demisionează din funcția de președinte al partidului de guvernământ dar  –nu logica e partea lui tare-, rămâne șeful guvernului. Autodetonare după manual, ca la Baghdad, nu la Istanbul, că nu degeaba a venit cu barbă de terorist, cu victime colaterale, rănind grav nu doar ocupanții locomotivei PSD, ci și pe cei din vagoanele coaliției. Am mai zis odată, dar despre fratele lui, Crin, care tot așa a venit cu decizii sinucigașe peste noapte, citându-l eu atunci pe inegabalilul Creangă cu o replică din ”Povestea porcului”: dacă te-a învățat cineva, rău te-a învățat, iar de a-i făcut-o din capul tău, rău cap ai avut!
     Mă opresc aici fiindcă aud că în locul lui va veni, la partid, deocamdată, unu, Zgonea. Ponta măcar vorbea engleză, italiană (din străbuni, cioplitori), franceză ( din parcări, el a spus), dar Zgonea are dificultăți și cu limba română. Doar în privința tupeului, dacă ar fi crezut cineva că este posibil, e sigur că-l întrece pe ghilotinat. Păcat!