Ion Marin: Suspendabilul dă semne că a început să-i placă

Președintele jucător face o gimnastică caraghioasă în afara muzicii și ringului de dans, ca un petrecăreț deranjant căruia nu-i vine să creadă că a fost scos de o aripă de chelneri și depus pe trotuar, în fața localului. El se crede tot sufletul petrecerii și dă spectacol în continuare pentru trecători și mai ales pentru vecinii de peste drum, pitiți după perdele, țipând că el este șeful și toată lumea trebuie să stea drepți și să-i execute ordinele. Numai că tărăboiul este de natură să deranjeze, astfel că încep reclamațiile la poliție și la SMURD, ori la numărul unic european 112, care alertează și serviciile speciale de sănătate publică. De acolo vin imediat avertizările. Sigur, dacă ar fi vorba despre un chefliu oarecare ar fi notificați patronii stabilimentului și poliția de proximitate. Cum însă este vorba chiar de președintele statului, somațiile vizează obiective și acorduri importante cum ar fi MCV-ul și consecința intrării în Schengen, pe care de altfel le-a invocat chiar prevenitul, ca amenințări la mânie.
Lăsând gluma la o parte, este clar că tensiunile, conflictele mocnite sau pe față pe care le declanșează și întreține șeful statului ajutat de tot mai sfrijita, dar tot mai vocala sa camarilă, refugiată pe promontoriile propriei sale justiții, coruptă, revendicativă și vindicativă, au făcut și fac un rău imens țării în continuare, pe urmele dezastrului pe care l-au provocat în vară, spre a-și salva pielea și a rămâne în fruntea țării. Aceasta, în ciuda verdictului indiscutabil pe care l-a dat un electorat echivalent ca număr cu cel ce s-a pronunțat la alegerile din decembrie. Ceea ce înseamnă că este vorba de aproape întreg electoratul momentului și totodată de faptul că numărul celor ce-l vor plecat este mai mare cu două milioane decât al celor ce au dorit ca fosta opoziție să vină la guvernare.
Această situație duce la o singură concluzie: a treia suspendare, de data aceasta impecabil organizată spre a nu mai lăsa loc de dubii și excepții dubioase, de genul cumpărării sau șantajării unui judecător de la Curtea Constituțională și spre a evita cea de-a treia țeapă, în care suspendabilul pare să fie maestru. de unde jocul său cu focul și cu nervii celor ce știu că tot răul din acești ultimi ani de distrugere sistematică a economiei, a democrației, a moralității, a încrederii Europei și a stabilității țării i se datorează integral, cu punct și virgulă. Deoarece, dacă în cazul altora mai pot fi invocate și alte vinovății, marele jucător a făcut în așa fel încât să-și asume totul, crezând ca atâția alți irecuperabili că sunt perfecți, cum a și declarat-o, că sunt minunea lumii coborât precum Cucuzel cu hârzobul din cer.
Dacă noii guvernanți, care au dat deja dovadă de slăbiciune, de vulnerabilitate sau lașitate, semnând tratate cu dușmanul iremediabil al nației, cu inamicul său numărul unu, nu vor înțelege că trebuie urgent să-i aplice Constituția, cum zice românul, pe care o folosește și răstălmăcește cum îi vine bine, atunci înseamnă că și ei își merită soarta. Nu însă și cei care, la fel de bine cum le-au transferat întreaga putere cu un scop anume, pot să și le-o retragă.
Așa că evacuarea definitivă a jucătorului suspendabil, inclusiv de pe trotuarul pe care se petrece ultimul act, trebuie imediat declanșată.

P.S. Puteam să adopt și un ton mai aplicat, să aduc argumente clare și obiective pentru ceea ce propun, dar subiectul nu se mai pretează la o asemenea abordare nici măcar în cazul unui rechizitoriu. El a devenit personajul unei tragicomedii scabroase, cu atâtea scene repetitive, indigeste, peste care era demult timpul să cadă cortina.