Loredana Vlăsceanu, scrisoare către Lucian Avramescu. Experiențele unei românce într-o țară care refuză experiența

Am primit la redacție următoarea scrisoare, pe care o publicăm integral, cu mențiunea că așteptăm pentru rubrica „De la prieteni” orice text socotit relevant de către dvs, cititorii și prietenii A.M.Press. Invitația este valabilă, firește, și pentru autoarea rândurilor de mai jos:

„În atenţia domnului Lucian AVRAMESCU

Stimate domnule Avramescu,

Distribuie prietenilor

Mă adresez dumneavoastră cu speranţa că veţi avea amabilitatea de a citi prezentul mesaj şi de a-mi răspunde, oricare ar fi răspunsul dumneavoastră.

Numele meu este Loredana Vlăsceanu, sunt absolventă a Universităţii Bucureşti (Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia Franceză-Engleză), a unui pre-master belgian în domeniul ştiinţelor comunicării (comunicare strategică), a unui master-după-master belgian în domeniul ştiinţelor politice (diplomaţie şi relaţii internaţionale) iar în prezent urmez, la distanţă, un master 2 francez în domeniul ştiinţelor politice (geopolitică şi relaţii internaţionale). Activitatea mea profesională s-a desfăşurat în mai multe domenii, fiind, de-a lungul timpului, membru al secţiei consulare din cadrul Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos, director general al unei companii olandeze, traducător şi interpret autorizat pentru limbile engleză, franceză şi olandeză. În paralel, am participat la diverse seminarii, congrese şi proiecte internaţionale – menţionez doar o parte dintre acestea: ‘Génération Europe, Génération Image’ (Republica Franceză), Şcoala Naţională de Jurnalism (Ministerul Tineretului şi Sportului, România), un seminar internaţional de antropologie culturală (România), congresul CERP Students ’’Public Relations and Events in the Year 2000’’ (Regatul Belgiei), bursă Erasmus cu durata de 1 an universitar la Departamentul de Limbi şi Literaturi Romanice al Universităţii Anvers (Regatul Belgiei), colocviul internaţional ‘Jean Potocki et son Manuscrit trouvé à Saragosse’ (Regatul Belgiei), proiectul Comisiei Europene ’’Men and Women in Decision-Making’’, implementat prin intermediul Cap Gemini Ernst & Young (Regatul Belgiei), conferinţa SONICC ’’Conflict in Northern Ireland’’ (Regatul Ţărilor de Jos), seminar de simulare a mecanismelor decizionale ale Uniunii Europene (Regatul Belgiei).

Dispunând de un astfel de background academic şi profesional, am decis să mă întorc în România pentru o perioadă de câteva luni. Îndrăzneam să sper, în naivitatea mea, că schimbarea politică produsă, la care şi eu am contribuit, va conduce la o modificare (parţială, nu aştept miracole) a mentalităţii autorităţilor centrale şi locale. Dacă aş fi stiut atunci ce ştiu acum, din experienţa acumulată în aceste ultime luni, probabil aş fi oferit această oportunitate de dezvoltare unei alte zone dintr-o altă ţară sau aş fi renunţat pur şi simplu la proiect. Regretul meu este că el ar fi avut şanse în competiţia europeană în condiţiile în care s-ar fi putut identifica aleşi locali cu viziune, interes faţă de comunitate şi, în mod special, capabili să îşi recunoască propriile limite şi să accepte asistenţă din afara sistemului administrativ central/local sau politic.

Ca să puteţi înţelege disponibilitatea şi entuziasmul meu, ar trebui să număr zecile de zile petrecute la telefon, încercând să contactez factori de decizie (consilii judeţene, primării, inclusiv filiale ale partidelor ce formează USL) din diverse localităţi şi să stabilesc întâlniri. Reacţiile au fost diferite, de la caz la caz – în unele situaţii, după multe tergiversări şi vorbe goale, am realizat inutilitatea demersului meu şi am renunţat la a mai pune în discuţie proiectul – în mod evident, partenerul de discuţie pentru un proiect atât de amplu/important trebuie să fie un factor decizional şi nu secretara primăriei sau un membru simplu al filialei partidului respectiv. În alte cazuri, am discutat punctual despre proiect şi despre cum, pentru prima dată, o regiune (preferabil una defavorizată, acesta este de altfel şi motivul pentru care am contactat Primăria din Craiova într-o primă instanţă, o greşeală pe care o asum) din România se poate alătura unităţilor administrativ-teritoriale din alte ţări membre ce au câştigat în anii trecuţi această competiţie europeană, marcând astfel o premieră, pozitivă de data aceasta, pentru România şi indicând altor regiuni româneşti drumul de urmat. Răspunsul cel mai şocant pe care l-am primit a fost următorul: ’’primim bani pentru asta imediat? Că dacă nu, nu ne interesează’’. Ei bine, acest răspuns sintetizează mentalitatea pur românească – nu contează dezvoltarea zonei, nici bunăstarea comunităţii, nu contează decât dacă suntem plătiţi imediat să facem ceva ce ar trebui să facem oricum, astfel de targeturi fiind incluse în sarcinile autorităţilor de resort dacă nu ca obiective finale cel puţin ca punct de plecare pentru o strategie adecvată. Trebuie să recunosc faptul că, trăind în societăţi cu mentalitate germanică, sunt obişnuită cu o altfel de viziune şi ‘funcţionez’ în alte coordonate. Avantajele sunt evidente şi numeroase însă acestea par să fie incompatibile cu România. Nu vom evolua sub nici o formă cu o astfel de mentalitate căci România este bolnavă dar refuză chiar medicamentele ce i-ar putea uşura suferinţa şi i-ar putea asigura, pe termen lung, vindecarea.

Mă veţi întreba probabil de ce am decis sa mă adresez dumneavoastră şi, desigur, cu ce intenţie. Vă citesc în mod curent editorialele şi vă urmăresc cu interes şi apreciere participările la emisiuni. Urmând specializări ce includ numeroase discipline (dreptul internaţional şi comunitar, dreptul umanitar, economia internaţională, istoria relaţiilor internaţionale, Uniunea Europeană, diplomaţie, geopolitică, drepturile consumatorilor şi producătorilor, securitate internaţională, actori internaţionali), aş fi dorit să vă propun o colaborare pentru un editorial bisăptămânal pe diverse teme de politică naţională, europeană şi internaţională, editorial care să se înscrie, desigur, în exigenţele de excelenţă profesională şi să respecte principiile şi valorile promovate de către dumneavoastră şi AM Press. Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

Cu deosebită stimă,

Loredana Vlăsceanu”