Bate prelung, suav, în satul meu

A moarte bate clopotul cucernic

Nu știu cine-a plecat spre Dumnezeu
Un biet sătean sau poate un nemernic

Stau îngerii în mine pe o rână
Ciocnim o țuică, dăm de prag un fes
Căci doliul nu ține-o săptămână
Iar moartea vie-i fără înțeles

Mor consătenii mei pe apucate
E-un fel de-abonament la cimitir
Nu mori oricum, poți să plătești în rate

Intrarea cu acont sau chess, sictir

Bate adiacent, inconfundabil
Peste fularul ceții, clopotarul
E-același dascăl gâjâit-amabil
Care aprinde din buton, amnarul

Nimic nu s-a schimbat, mor de-o vecie
Cei rugători supuși lui Dumnezeu
Și tata a murit, la fel și mama
Și într-o zi, o s-o sfeclesc și eu

Ce-i tragic cu adevărat, e că
Murind, cum se topește o zăpadă,
N-apuci s-auzi cum sună și cum lunecă
Această ciprianoporumbesc baladă

Splendidă simfonie peste sat
Cad îngerii, ca note muzicale-n zbor
Și totu-i un arpegiu minunat
Și bate clopotul prelung în cinstea lor

Deschide poarta Doamne, ți-a sosit
Unul, habar n-am cum îl cheamă, cine
Bate smerit sau șucărit pesemne
Că prea devreme l-ai chemat la tine

30 noiembrie 2019, Sângeru