
Lucian Avramescu: Abonatul cu comorbidități
Am comorbidităţi, sunt abonat…
Copil fiind, cert am avut pojar
Adolescent, descult am alergat
Pe-ai stelelor din cer cărbuni cu jar
Toți rezidenții trec de mine iute
Nu-i timp de unul mai bătrân ca doi
Nu vezi că-i alb, și-a isprăvit mălaiul
Și-n august împlinește 72
Întâiul sunt pe lista cu bunici
Și la părinți deschid a morții listă
Sunt tot mai izolat în izolieră
Coronavirusul, chiar de nu-l am, insistă
Privesc, lucid, o derulare sumbră
Planeta s-a izbit de altă sferă
Un mare președinte de Americi
Ne-arată cât e el de hahaleră
Oamenii, mulți dintre ei scutiți de gând,
Se-ncolonează-n dans spre ghilotină
Ce jalnic, amplu, nebunesc prăpăd
Pentr-un sfârșit de lumi ce n-o să vină
Se primenește, zic savanți, planeta
Nu pleacă, veți vedea la toamnă, toți
Pleacă doar suferinzii în iubire
Cu comorbiditatea de-a avea nepoți
Sunt abonat să paradesc statistici
Prea n-are România niciun mort
Sunt gata, hai, în buzunarul hainei
Am, pentru Styx, un metaforic ort
20 martie 2020, București