Lucian Avramescu: Acolo unde soarele se predă

 

Nu-i aşa că şi tu, privind apusul, simţi o linişte mare
Ca după un taifun?
Crengile plopului singuratic se răresc
Pentru a lăsa privirea mea să lunece în voie
Acolo unde soarele se predă fără luptă

Melancolia gardurilor bătrâne
În genunchi, ca la o rugăciune cu idoli nedefiniți,
Iubita mea care face mereu poze apusului
Speriată de parcă ar fi ultimul,
Cocoșii care se trag pe stinghia volierelor
Pregătind arcușurile pentru zorii care vin,
Care vin uneori
7 februarie 2021, Sângeru