„Am iubit stelele prea mult ca să mă tem de noapte” , spunere-dicton a lui Galileo Galilei, cel ce se încăpățâna să demonstreze că pământul nu e un bolovan imobil pe care tropăie destinele oamenilor. Citind acest aproape aforism mi-a venit să spun: Am iubit viața prea mult ca să mă tem de moarte.
Dar e oare adevărat? Mă tem pentru ce n-am terminat, pentru cei lăsați cu cașul la gură al destinului, pentru ziua de mâine a lor, nu a mea. Afară e ceață. Prin ceață, ca și prin întuneric, se văd mai bine pericolele care amenință rânduiala vie a lumii. Iar eu, cu lumea mea, sunt parte a ei, ca și tine, cititorule. Bună dimineața!

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]