Lucian Avramescu: Azi noapte dealurile s-au scuturat din nou
Pământul e blând, ca o pasăre colibri în zbor,
Ne cară ca un asin prin cer, răsare cu noi și cu noi apune,
Dar iute poate deveni animal carnivor
Când pasagerii îl tulbură din reculegere și rugăciune
”Nu ne mai rabdă pământul”, spunea bunica oftând,
Bunul simț a murit, omul a devenit fabricant de păcate
Azi noapte dealurile s-au scuturat din nou
Ca o cămilă enervată de cei pe care-i cară în spate
Dormeam când biblioteca a trosnit ca un vreasc
Undeva între Shakespeare și Dante Alighieri
Lustra s-a mișcat ca un clopot,
Anunț mortuar sau semnalul așteptat al învierii?
Umblu de cu zori prin curte desculț
Calc ușor să nu supăr iarba, rândunele pregătesc o nouă plecare
Cerul va rămâne fără ele mai sărac,
Uliii nu pleacă niciodată, păsările de pradă nu-s migratoare
Dealurile, iată, își pun blana copacilor arămie
Ce dulci spinări, pe ce animal frumos
Ne e dat să călărim, pământeanule învață să-ți iubești pământul
Fiindcă de-l supărăm prea tare, ne va da jos
8 septembrie 2019, Sângeru