S-au dus poeții, unul căte unul
Ca-n ploaie de pe pagini o cerneală
Ce mică fu a vieții voastre coală
Azi, pe trotuar, vorbește-n vers nebunul
Și lumea îl privește cu sfială

Ce să mai scriu, cum să-ți mai scriu, iubito
Nici negustorii nu mai vând cerneală
Iar lumea pare toată-n pielea goală
Țărm de nudiști cu viață ireală

Azi m-a strigat un popă de pe plajă
Poete, sunt venit din Bucovina
Soția mea te știe pe de rost
Îmi spuse el, te știe, bat-o vina
Popa-și împachetase pelerina
Și nu părea că ține vreun post
Și era-n slip, dar nu un popă prost

Nebunii, popii, alți câțiva pesemne
Mai bagă-n seamă versul pe hârtie
Și toți uităm și lumea nu mai știe
Că Dumnezeu, în sfânta-i nebunie
Făcuse lumea ca pe-o poezie
Lucian Avramescu, 27 august 2018, Saturn