Lucian Avramescu: Bacșiș de rouă în zori

 

Noaptea a lăsat dimineții un bacșiș trecător de rouă. Bunuții făcuți din argintul apei se lasă numărați de tălpi în iarba care în niciun an n-a fost atât de prosperă.

Electricitatea ei rece alungă ultima brumă de somn rămasă în tine. Soarele, pitit după orizontul cu păduri dese, trimite avangarda unei lumini binevoitoare. N-ai bănui că la prânz, ca dintr-un Cal Troian, vor coborî oșteni cu sulițe de aur, iar micul lor dejun va fi roua în care tălpile mele se înfioară gratis acum.

Buni zori, prieteni! A sosit timpul s-o luăm de la început cu viața. Efemerida zilei lasă timp pentru destule, trudă, iubire, harță, triumf al nădejdilor împlinite. Eu îmi aștept meșterii Bisericii care ieri au ridicat un alt rând de schele pentru o turlă pe care eu o vreau mai înaltă, iar ei mi-o scurtează discret, cu argumentul că șindrila de piatră va luneca, alergică fiind la pantele abrupte. Ne vom împăca până la urmă.

Pe masă am o carte de poezii iscălite de Eugenio Montale. E culcată pe burtă, deschisă crăcănat la o pagină pe care eu țineam să n-o uit. Curm supliciul cărții, tipărite în 1983 de Editura Albatros, în colecția Cele mai frumoase poezii. Traducerea aparține lui Dragos Vrânceanu cu care am avut relații prietenești, membru fiind, în perioada gazetăriei mele vălcene, al cercului lui literar ”Casa de sub pădure”. Prin poetul român am descoperit poetul italian. Erau buni prieteni. Cum vă erau discuțiile? – l-am întrebat curios pe Vrânceanu. Eram doi muți, discuțiile noastre la o cafea ”erau lungi tăceri întrerupte de pauze”. Simpla prezență făcea bine unul altuia.

Citesc poezia revenită cu fața la cititor și pricep de ce am lăsat-o să se chinuie o noapte pe burtă, spre o găsi în zori.
Se chemă cuvintele.
”Cuvintele/ când se trezesc/ refuză locul cel mai potrivit, hârtia”.

Deci asta era! Boala cuvintelor și necuvintelor, locul lor în tine și dincolo de tine.

Încheierea e ca un epitaf: ” cuvintele/ după o așteptare eternă/renunță la speranța/ de a mai fi pronunțate/ odată pentru totdeauna/ și a muri apoi/ cu cel care le-a posedat”.

Să aveți o zi care să vă aducă din plin bucurie!
13 iulie 2021, Sângeru