Lucian Avramescu: Blajina prostituată din Gdansk

la tarm 2 1

locuiam într-un hotel rebegit, de mâna a treia
n-aveam bani decât pentru chirie și o vodkă, atât
la bar, voia de la mine doar bani, blondă, femeia
iar dintre noi doi, doar eu puteam fi suspectat de a fi urât

îți scriu, i-am spus, o poezie pe loc
în poloneză știu doar câteva cuvinte
dar cu ele pot încropi un vers de dragoste
sunt, i-am spus, un poet important, ia aminte

n-ai nici măcar douăzeci de dolari, mi-a zis,
rugătoare sau disprețuitoare poate
stăteam amândoi rezemați de tejgheaua barului
eu îmi beam vodka din care îi turnasem și ei jumătate

era o noapte friguroasă la Gdansk, afară
bătea un vânt nordic, mie mi s-a părut siberian
poloneza era frumoasă, tânără și uzată
și mă invita, contra cost, să înot în primitorul trupului ei ocean

n-am bani, i-am spus, plătesc cash numai în poezie
într-o zi, cu banii pe versurile mele îți poți cumpăra o rochie de bal
sau, cine știe
dacă se depreciază moneda poeziei, măcar un șal

eram tineri, fiecare se prostitua în felul lui
eu căutam pe partea aia de continent, derutat și neclar, ceva
ea nu avea castel, nu era Contesa Walewska
iar către ziuă, m-a rugat s-o las să doarmă în odaia mea

10 decembrie 2019, Sângeru

Parteneri