Lucian Avramescu: Buni zori! Chemați-vă casele înapoi în curțile din care au fugit

Nu vă supăraţi că vă arăt dealul chelit de podgorii
Şi casele care se ţin cu greu pe picioare,
Imediat în spatele lor neliniştile vin pufăind
Ca nişte locomotive cu aburi
Şi totul se dă un pas înapoi
Până-n epoca de piatră

Nu vorbesc de civilizație desigur
Ci de marea recesiune a sufletului

Voi îmi spuneți că n-ar trebui să mă vait că sunt mut
Dar eu doar vă povestesc despre norocul nefericirii mele
Sunt vesel ca o chiflă uitată în cuptor
Care-n loc să se rumenească, se face scrum
Și totuși vă pot traduce din limbile păsărilor
Și ale oamenilor care și-au năucit vorbele la turnul Babel
Vă pot citi în cap din Shakespeare şi din Eminescu
Numai că muta mea lectură ipoteșteanului îi dă un mai tandru accent

Dar voi nu ați văzut încă tuburile cu oxigen
Care suflă automat în plâmânii unuia care a murit de alaltăieri
Și măturăresele, singurele care intră-n salon,
Au uitat să anunțe medicul de gardă,
De altfel nici nu e treaba lor

Trăim într-o lume care s-a împercheat cu diavolul
De aceea pare excesiv de borțoasă
Relele stau înghesuite în ea ca sardelele
Și sperma necuratului încă nu și-a fabricat puii toți

Și iată e timpul să vă povestesc despre această minunată țară
Prin care noi umblăm doi câte doi,
Desperecheați de îngerii care nu ne îngăduie să facem trăznăi
Doar să umblăm desculți prin zăpadă ne dau voie
Eu îți port în mâini tălpile să nu degere
Iar tu îmi încălzești obrajii cu sânii care mă apără de vifor
Am reușit, cu inimile noastre, să astupăm fereastra spartă dintre Crăciun și Anul Nou
Nu-i așa că nu mai intră frig din continentul îndepărtat de nicăieri?

Ar mai fi câte ceva de făcut, îţi reamintesc,
Să aducem înapoi casele care au fugit din curți
Punând oamenii să le cheme,
Să aducem înapoi sărutul milei pe buzele muribundului
Care va învia,
Să rupem pe din patru pâinea ce ne-a fost dată
Fiindcă patru orizonturi se uită flămânde
Cum noi ne pregătim de festin

Această minunată țară poate fi salvată astfel
Și în mai multe feluri deodată
Punându-i la loc pe tron iubirea
Și astfel ”rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
28 decembrie 2020, Sângeru