Lucian Avramescu: Buni zori, cu mulțumiri, prieteni
Vin de-a gata înfloriți
Lungi fuioare de lumină
Din rai, peri, caiși și zarzări
Și-și iau locul în grădină
Ieri bătea un vânt sălciu
Îndoind în van nuiaua
Pomilor fără petale
Azi i-a luat în brațe neaua
Am un vișin lângă geam
Nici nu-l mai băgam în seamă
Parcă-n Lacul Lebedelor joacă
Ninsa crengilor năframă
Nu-i zăpadă, nu-i zăpadă
Că-i și roz printre culori
Dealul, curtea și grădina
S-au pitit de tot sub flori
Să-mi dea rimă la buni zori
Buni zori, prieteni! Am vrut să vă salut direct, dar m-a luat în primire un fel de vers de primăvară, o vijelie de petale, năucindu-mă cu veselia ei fastuoasă. Schelele Bisericii din Livadă fac reverențe pe o scenă cu pruni care și-au tras cortina înflorată peste Jariște. E primăvară, ce s-o mai cotim din cuvinte. Am prins-o și p-asta!
Aseară am primit vești că nu am fost abandonat în proiectul meu, care are deja ziduri înalte, și n-am rămas singur. Puiu Victoria a trimis un mandat din Bacău la poșta din Sângeru. Doamna Sanda, de la BCR Mizil, îmi anunță că în săptămâna care s-a încheiat alți trei prieteni ai proiectului meu închinat Maicii Domnului, din grădina care și-a pus marame de floare, au trimis diferite ajutoare financiare. Se cheamă Elena Stoica, Ion Marinescu și Bălan Gheorghe, iar suma adunată este de 800 lei.
E o greșeală, zic, Elena Stoica a fost prima deponentă, cea care s-a încăpățânat să apelez și la sprijinul altor oameni fiindcă singur nu pot termina ultimul reper din marele Muzeu al Pietrei.
Ba da, tot ea e, a mai trimis o dată!
Mulțumesc celor trei, celor patru cu familia Puiu din Bacău, cea care-a apelat la poștă, pentru gândul bun, mai ales că ne apropiem de Paști și cheltuielile sunt mari, fiecare leuț având rolul lui.
Săptămâna viitoare vă voi detalia ce am mai făcut, cum am investit, ce meșteri îmi vin sau nu-mi vin. Proiectul meu pe hârtie și-a anexat alte simboluri care-l îmbogățesc, așa cum muțenia mea și-a anexat o suspectă deteriorare a musculaturii mâinilor și picioarelor. Ieri am căzut, frânt din genunchi, cât sunt de lung, în curte și dacă o piatră mare, înfățișând o stranie făptură, nu s-ar fi tras deoparte – altfel nu-mi explic – îmi crăpam țeasta. Norocul blegilor.
Să aveți o zi de primăvară luminoasă!