Lucian Avramescu: Buni zori! Mă mândresc să fiu laureat al Nobleţei Domniei Tale

 

Nu ştiu cum e să fii laureat al Premiului Nobel
Nici altele, cu jurii din confraţi, nu mi-au ieșit multe în cale
Dar mă mândresc cu aura specială
De a fi laureat al Nobleţei Domniei Tale

Știu unul care are mai multe premii decât cărți
Cărțile lui încă nescrise sunt premiate
Știu altul, vecin de sat cu mine, critic literar,
Viața lui e confecționată dintr-o încruntare și jumătate

Literatura n-ar avea sens, privire, suflet, cătare
Prin luneta ei nu s-ar vedea decât un gol inamic
Dacă tu, cititoareo, nu ai adăuga suflet sufletului meu
Și n-ai lăsa să se vadă și din tine un pic

Meseria scrisului e una ciudată
Poți avea degeaba o perfectă caligrafie
Dacă nu-ți tai inima în bucăți
Iar din călimară nu iscălești cu sângele tău pe hârtie
x
Să aveţi o zi cum vă doriți! Temperaturile sunt pozitive, ceea ce nu e rău. Doar la virus pozitivul e negativ și invers.

Căutați-vă de zâmbet. Face, zice-se, bine la tot ce funcționează în noi, de la glezna piciorului la ficat, inimă și încrederea în viitor.

Zâmbetul oprește trenurile cu disperare, pune piedică negoțului cu blesteme și eliberează din voliere porumbeii care zboară mai sus decât uliii. Prădătorii nu prind de jos în sus, ci numai dacă-s deasupra. Asta am observat pe cerul de la Sângeru unde se aleargă escadrile de aripi.

Fiți voi șoimii care vânează, dar nu porumbei, ci cuvinte de iubire. Zorii se antrenează să vină și azi în viețile noastre.