Să râd aș vrea, desigur, ca și voi
Eu însumi campion am fost la glume
Nici nu eram actor, dar multă lume
Se aduna la scena mea puhoi

Ne-nghesuiam la râs, stăteam coadă
La un bilet în plus pentru Birlic
Și nu eram o lume de nimic
Iar râsul nu era deloc corvoadă

Azi râd peltic, râsul apare greu
Se tăvălesc de râs în ceruri norii
Cu ciocurile râd în șir cocorii
Doar eu de râd, ăla nu-i râsul meu

Mă dojeniți că scriu poeme triste
Dar un poem e bun sau prost, atât
Mi s-au gripat viorile în gât
Și pentru plânsul lor nu am batiste

Mă joc, precum vedeți, de-a rima goală
Simt cum mă trag trei ursitori la sorți
Când bat cu cârja mea la triste porți
Care erau regale porți de gală

Copiii râd că-s nenea ăla mut
Deștul lor mic m-arată prin zăbrele
Și râd de beteșugurile mele
Și-s bucuros că pot măcar atât

22 septembrie 2021, Sângeru