Lucian Avramescu: Buni zori, prieteni! Iertare pentru tăceri…

Aș vrea să scriu un raport asupra evoluției spre cer a Bisericii din Livadă. Întunericul ronțăie geamurile, le rașchetează cu dinții lui de șoarece mic pe dinafară, în timp ce înăuntru, soba de teracotă cu lemne a băgat în șomaj centrala termică. Scriu încet, după defazarea care crește între minte, care o ia înainte zăludă, și degetele care amuțesc unul după altul, pe modelul vocii.

Meșterii au lărgit acoperișul secund al Grotei Nașterii cu câteva rânduri de șindrilă și au astupat porii minusculi care îngăduiau infiltrări de apă în interior. Ploile lungi ne-au ajutat să descoperim ceea ce, în timp, ne-ar fi creat necazuri. Când tocmai își adunau sculele, o prietenă a Bisericii, de fel din Salcia, comună care suie spre Brașov privirea sângerenilor, s-a oferit să achite ea muncitorii. Ne-a adus de la Grota Laptelui de la Bethleem, și acel legendar praf alb care, primind în cădere câteva picături din sânul Mariei, a schimbat culoarea pietrei și a făcut minunea ca femeile care nu pot alăpta să-și vindece neputința. Nu-i scriu numele fiindcă așa mi-au cerut copărtașii la construcție, ceea ce nu înseamnă că în final nu se vor regăsi pe lespedea de la intrare.biserica toata

Asta s-a petrecut în săptămâna care s-a încheiat, ca lucrătoare, aseară. Bisericarii mei nu lucrează sâmbăta, nu din pricini religioase, ci fiindcă au și ei neveste și treburi de bătut în cuie acasă.

Distribuie prietenilor

Săptămâna ce vine, dacă nu se va pune carantină pe circulația între localități, fiindcă pandemia zburdă în mioritica mea patrie, cu o mare densitate de antivacciniști pe metrul pătrat (inteligența asasină trebuia să-și afle și ea culcuș undeva), îmi sosește de la Cluj un nou set de vitralii. Vi le voi arăta imediat ce le am.

Între timp caut, pe la biserici, să cumpăr un lampadar de cupolă, cu o tijă de patru metri și căruia să-i anexez pe brațe magi luminoși și Steaua călăuzitoare.

Buni zori, prieteni și să aveți ziua pe care v-o doriți!