Lucian Avramescu: Buni zori!

 

Noaptea lasă un prundiș negru pe dealuri, iar eu privesc cum lumina culege cu unghiile ei sidefate scamele de întuneric. Spectacol unic și delicat al zorilor de iulie. Doar o femeie face astfel în dormitorul și sufrageria vieții ei, atentă să nu scape undeva, pitit microscopic, un pic de praf. Praful de la stele piere încet și lumina își rânduiește la vedere, ghivecele cu păduri și glastrele în geamuri. Buni zori, deci!

Cineva mă felicită că-s la mare! Nu-s! Poza e de acum doi ani, iar fiicei noastre îi facem bucuria de a o duce pe Litoral după ce, în mijlocul lui august vom ține concertul anual al nepotului meu Alexandru Tomescu. În premieră, vioara Stradivarius, mănuită maiastru, va rosti Balada lui Ciprian Porumbescu, lângă zidurile Bisericii din Livadă, închinată Maicii Domnului. Apoi întrerupem o săptămână munca în șantierul dintre meri spre a asculta valurile.

Aseară, după săptămâni cusurgii, cu ploi și tunete, am reușit să închidem cu ziduri de piatră al doilea naos, fiindcă se poate și așa ceva, legat de rotundul de piatră al Nașterii, printr-o firidă în zid. Înăuntru au rămas doi meri, de talie mijlocie, cu câteva fructe în ei, din soiul Parmen Auriu. Afară, pe trei mii de metri, sunt frații lor din soiurile Ionathan, Florina, cireși, vișini. Și ei sunt parte din Grădina Maicii Domnului. Niciodată nu au rodit atât de abundent, iar fructele, neatinse de chimicale, ci doar de ploile lui Dumnezeu, duc în plecăciune crengile până-n pământ, de parcă s-ar ruga.

Abia acum încep muncile complicate ale acoperișurilor cu șindrilă de piatră, pe structuri care exclud lemnul, utilizat doar la cofraje. Și înăuntru, tavanele vor fi tot din piatră, ca Grota Laptelui din Bethleem, unde Mama Fecioară a scăpat pe lespezi câteva picături din sânii ei.

meri in biserica

meri in biserica 2Ziua începe să urce, iar eu n-am voie să depășesc continentul zorilor. Așez alături de cunoscuta mea urare, câteva poze prinse aseară de ziarista Giorgiana Radu-Avramescu, spre a fi văzute de cei care ne-au ajutat cu donații mai mari sau mai mici. Acum alți donatori nu se mai arată la orizont și orizontul e larg. Poate, până reușesc eu să vând ce mai pot, bunii noștri creștini vor găsi vrednică fapta de a-și găsi numele cioplit în piatră, pe o placă la intrare. Să aveți ziua minunată pe care v-o doriți!meri in biserica plus cladire