
Lucian Avramescu: Ce mai faci, mă întrebă îngerul
Ce mai faci, mă întrebă îngerul
Care mi s-a părut ușor ironic şi chior, cu un ochi adică mai puțin?
Îmi apăr, zic, cu dinții,
Mâna ciungă a cuvintelor rămase, beau nu palincă, ci doctorii cu venin!
Și? Și e cum mă auzi,
Tu care vorbești cu mine în cap, fără sforțare și chin
Tac, și pentru a nu stârni hohotele concetățenilor,
Tac deplin
Îngerul mă privea mai departe chioșpaliu și ironic
Eu chioșpaliu îi răspundeam cu ochiul din scăfârlie
Învățând încet limbajul abracadabra
Care doar pe hârtie se scrie
Suntem infirmi amândoi
Îngerul și-a pierdut un ochi în bătăliile îngerești
Război în cer, război pe pământ
Război oriunde te găsești
Așa am stat amândoi, santinele de pază
Eu cuvintelor care mi-au mai rămas
El atent să nu greșească, asemeni vărului său Lucifer
În fața Cerescului, de defilare un pas
27 februarie 2020, Sângeru