De păsări că nu mai pot zbura mi-e rușine
Și de iarbă, că și iarba zboară pe coline
Apa în cascadele ei dă din aripi bine
Ce se întâmplă, Doamne, cu mine

Pasul cuvintelor nu mai e niciun pic
Adjectivele strivesc al substantivelor buric
Că din el nu mai rămâne nimic
Păinea sufletului meu bun nu mai dă spic

M-ai luat, Doamne, ca pe soldați
Stând smirnă și aliniați
Unuia i-ai smuls peltița, altuia piciorul cu al cizmei bombeu
Numai că toți soldații aceia sunt eu

Pedepsește-mă pentru ce am făcut și ce n-am făcut
Pentru frumos și pentru urât
Sunt singurul care umblă cu zbilțul de gât
Dar, Doamne, spune-mi pentru ce m-ai sluțit atât

Dă-mi o dezlegare
Să știu de ce umblu cu o rădașcă-n spinare
Eu ce eram plop zburător și nu arătare
În inima mea pasăre nemigratoare

11 septembrie 2021, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]