Și cât ești tânăr multe-ți sunt promise
Mări care nu se-ncheie-n altă mare
Ci-asemeni cerului, albastru tare
Sunt către infinit mereu deschise

În astă lume calmă și senină
Sfârșitul n-are ascunziș să vină
Chiar poarta e închisă spre grădină
De strajă stau zăbrele de sulfină

Toate plutesc, ca vulturii de gală
Care au evadat puțin din stemă
Poartă pe-aripi argint și diademă
Și lumea pare-n toate ideală

E noapte-acum, mormane de-ntuneric
Au luat în stăpânire pomi și stele
O linie nu mai distingi din ele
Iar universul e cu totul sferic

Ce înțeleg, din lipsa de lumină
Din viscolul ce se aude-afară
Că mie nu mi-e dată altă vară
Și blând, ceva ce încă nu știu, o să vină

28 septembrie 2021, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]