După mărturisirea mea către amicii din dinastia ”Buni zori!”, că aș vrea să așez, nesocotind  schisma creștinismului petrecută acum circa o mie de ani, în mijlocul Bisericii de Piatră din Livadă, două simboluri alături, unul ortodox, celălalt catolic sau invers,  am căpătat certitudini. Nimeni nu m-a certat, nu mi-a spus că păcătuiesc, iar unii au aplaudat îndrăzneala. Fiindcă tot ce contrazice dogmele pare curaj.

Da, așa voi face. Maica Domnului cu pruncul sugând la sân, picturală la ordodocși, va fi alături, în punctul central al lăcașului, cu aceeași Maică a Domnului, fecioară mirată să aibă un prunc, în forma sculpturală a catolicismului.

Vizual, pentru mine care am văzut biserici creștine pe tot globul, singurul semn bătător la ochi, indicând marea despărțire, este reprezentarea imagistică, în plastica pensulei sau în cea a dălții. Mai marii celor două biserici surori nu au găsit, cu excepția ultimilor doi papi de la Roma, nici măcar în cuvinte calea unei diplomatice împăcări. Așa se face că în timp ce vecinul ciocnește ouă roșii, celălalt postește. În timp ce o biserică proclamă Cristos a înviat!, repetat cu bucurie de mulțime, cealaltă murmură rugăciuni ale urcării Golgotei.

Eu, domnilor înalți arhierei și prelați cu aurite potcapuri, nu mai vreau două răstigniri pe an. Învieri, da. Zilnic puteți sluji o Înviere, dar dubla răstignire a lui Iisus, de o mie de ani în fiecare primăvară e prea mult.  

Ce va face Biserica noastră din Livadă? Oferă un simbol, iar lumea, inclusiv cea bisericească ține seama de simboluri.

Zic a noastră, fiindcă unii dintre prietenii mei au trimis ajutoare financiare pentru Biserica de Piatră. Sunt bani care îmi sunt de ajutor. BCR mi-a transmis că în săptămâna care a precedat Paștii în care ne aflăm,  au fost consemnate alte trei donații:

Cristina Sebastian (pentru a doua oară), Boiangiu Nicoleta și Vagyas Davidoiu Manuela au trimis în contul Muzeului Pietrei, sume care le-ar fi fost de folos în alte chinuitoare adesea treburi ale casei.

Ieri au venit să viziteze Muzeul Pietrei familia Grațiela și George Calcan, ploieșteni, cu fiul lor și mireasa lui , fiindcă  se vor căsători în aceste zile, și să citească urarea din calcar ”Vă dorim casă de piatră!”

Șontorog de-un picior nu doar mut, n-am putut coborâ. Grațiela, pe care o știu de mai mulți ani, a urcat lângă mine în balcon, iar fiul lor ne-a pozat cu măști pe chip. Am recunoscut-o din prima secundă, fiindcă ochii femeilor nu pot fi uitați chiar  dacă i-ai văzut o singură dată.

Soțul ei, tot profesor,  mi-a istorisit din curte că o zi la școala unde e dascăl, mi-a fost dedicată prin lucrarea inteligentă a unei copile din Sângeru care și-a ales ca temă  ”creativitatea satului”. Eu și Muzeul Pietrei ne-am aflat în centrul demonstrației. Am mulțumit ca japonezii, petrecându-mi palmele sub bărbie și făcând o plecăciune.

Au văzut biserica, în stadiul schele și mi-au lăudat calitățile de arhitect, ceea ce a făcut bine ființei mele certate tot mai des de junghiuri și mângâiate vag în palmă de un baston.

S-au adunat încă 1600 lei de la donatorii din bancă și familia Calcan. Le mulțumesc.

De douăzeci de ani am refuzat orice ajutor. De la stat sau de la UE, nici vorbă. O prietenă de-a noastră m-a atenționat că-s nebun dacă-mi închipui că voi termina singur biserica.

Mâine îmi vine din Dobrogea prima mașină cu piatră tăiată pentru șindrila acoperișurilor triple, stâlpii din calcar pentru pridvor din Valea Buzăului, meșterii care sper să se reîntregească, ciment, fier beton și piatră.

Mențin oferta mea de a oferi din cele trei hectare de pădure din marginea satului, pe care le moștenesc, câte un hectar pentru icoana Maicii Domnului și unul pentru sculptura Maicii Domnului, ambele lucrări fiind inima acestei Biserici din Livadă. Caut plasticieni care să-mi înțeleagă cerințele de suflet trebuitoare acestor opere. Nu țin să fie  somități, fiindcă uneori marile talente nu-s știute de nimeni.

Buni zori, prieteni! De mâine nu ne mai odihnim, fiindcă sărbătorile de Paști se încheie.

P.S. Dacă cineva doreşte să mai pună o piatră sau  o şindrilă în completare la ce fac eu, e bine primit. Numele îi va fi scris în final, în piatră, la intrarea în această chinovie. Acțiunea ”Daţi un leu pentru Biserica din Livada din Muzeu!”  se află prin contul Asociației culturale Lucian  Avramescu, deschis la BCR:  RO10RNCB0072096607090001