Lucian Avramescu: Cu o mână fă-ți anestezie, iar cu cealaltă operează-te

 

Fiecare, mai ales când disperarea își ocupă noi poziții de luptă,
Visează să devină copia tânără a celui ce-a fost

Una câte una se prăbușesc cazematele în care speranța își făcuse sălaș
Iată-te gata să lupți cu mâinile goale
Iar mâinile tale trosnesc ca niște vreascuri în foc,
sau în dinții puternici ai fiarelor

Distribuie prietenilor

Dă ocol locului în care te găsești și înalță ziduri,
Pune piatră pe piatră inima ta
Fă un ceai fierbinte femeii care stă lângă tine
Biruită de febră
Și nu încerca să suni un prieten fiindcă nu va răspunde.
În afară de asta tu nu-i poți vorbi
La ce bun, deci, când apelul se consumă în gol?

Lumea e un mare spital în care director e haosul
Tu nu faci parte din ea, așa că apără-te singur
Fă-te gard în jurul celor pe care-i iubești
Cu o mână, dacă tu însuți ai o suferință, fă-ți anestezie
Iar cu cealaltă operează-te migălos
Având grijă ca piesele toate să fie puse la loc

Nu pune inima în locul ficatului, splina în locul bulbului rahidian.
Iubirea reașeaz-o la locul ei, fiindcă și ura stă pe aproape.
Abia acum ai aflat din câte mărunțișuri fragile ești alcătuit?

Bună seara, spune-ți în oglindă, și nu uita să te aperi singur
Ca și când doar tu ai fi pe pământ
Iar pământul e arena de circ în care au intrat fiarele
19 noiembrie 2020, Sângeru