Lucian Avramescu: Cu tine a trăit și Aristotel

 

Târfă minunată, sulemenito
Umblată pe a paturilor nesfârșită cărare
Încât ai uitat numele continentelor
Și nici pe amanți nu-i mai știi, pe fiecare

Azi blondă, mâine roșcată
Capul ți-l așezi pe genunchii mei
Tu ești în stare să-i săruți cu duioșie
Și altele câte mai poți face cu ei

Distribuie prietenilor

Te arăți dezbrăcată în frig,
Goală pușcă, de-i nevoie, te sui la tribună
Important e ca golanii să-ți repereze nurii
Și să urle, mamă, asta da, poamă bună!

De două mii de ani n-ai obosit
Șoldul ți-e suplu, gura apucă
Flăcăul tânăr, vânjos
Și bătrânul pe ducă

Tu nu poți cu puțini, cu unu, cu doi
Mulțimile sunt marea ta pasiune
Să vină toți la mine
Am ce le promite, am ce le da și le spune

Aș vrea la rându-mi, cu drag să te-alint
În leagăne, ca pe prunci, să te dau huță
Să nu te mai strig, Politică, e prea brutal
Să-ți zis, diminutivat, Politicuță

Dar nu-mi iese, târfă sublimă,
Cu tine a trăit și Aristotel
Știu că ne minți și încă o mie de ani
Pe toți îi vei minți, cum l-ai mințit și pe el.

23 noiembrie 2019, Sângeru