Lucian Avramescu: Cuvintele ies în pielea goală pe stradă
Destrăbălate cuvinte pe stradă aud
Cuvintele umblă în pielea goală
Unele cuvinte sunt din clasa a VIII-a
Intră și ies dezbrăcate din școală
Înjur și eu, uneori ca un birjar
Bărbații sunt mai slobozi la gură
Dar azi fetele, de ce oare ele
Folosesc ce n-au, fără perdea, când înjură
Haosul rupe lumea în bucăți
Ca la un cutremur în toate mondial
Barbar sună goarnele, sublimă-i întrecerea
Dar extazul măsoară doar ce are sub burtă un cal
Dâmbovița curge veselă și măreață
Taie în două bătrânul București
Iar eu mă încăpățânez să te văd doar pe tine
Prințesa mea din princiare calești
Toamnă, cuvintele de jar se adună
Ca frunzele în rigole, vântul suflă o melodie
Veche, diafană, ca o șoaptă eminesciană
Dar cine-o mai înțelege și cine o mai știe
Bună dimineața cuvinte,
Bine venite sunteți toate
Dar pe strada mea aș pune ceva opreliști
Iar pe unele dintre voi nu le-aș lăsa cu totul în libertate
25 septembrie 2019, Sângeru
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]






