Lucian Avramescu: De-a cercul, de-a roata, de-a toata

muzeul pietrei detaliu 1

Copil fiind mă jucam de-a cercul,
Alergarea și ( în)-cercarea cu cercul și nu (în)-carcerarea în celula cercului

Platon, pe care l-am găsit mai apoi,
Pe ulița plină de cărți a adolescenței mele
M-a învățat că perfecțiunea se cheamă cerc

Matur fiind am descoperit cercul cuplului perfect
Intrând prin Poarta Sărutului
Cioplită cu creionul dălții lui  Brâncuși
(Un Platon al diasporei românești)

Pe Poarta Sărutului se pupau două jumătăți de cerc,
Se pupau două jumătăți
Care fac perfecțiunea cuplului întreg

Mai încolo am descoperit cercul gol,
Cu o suprafață pătrată,
Cercul cu unghii vopsite în gheare, cercul fără de cerc,
Imperfect ca o iluzie,
Ca atare am decis să cer, ca alegător,
Să dăm jos cercul de pe Poarta Sărutului

Copil fiind mă jucam de-a cercul,
Adolescent , mă jucam de-a Poarta Sărutului, cu semicercul,
Ea era un semicerc, eu eram un semicerc,
Amândoi, ca o închipuire de piatră din Muzeul de azi al Pietrei,
Făceam perfecțiunea în îmbrățișare,
Perfecțiunea noastră nu avea raze, nici simple, nici la pătrat

21 noiembrie 2019, Sângeru

Parteneri