De ce, Doamne, mi-ai dat ușurința
De a mă îndrăgosti
De frumoasa, eterna, limpedea nemărginire,
De stelele atârnate în sfori dimineața
Și de pulpele lungi ale acestei minione femei?

Cum de m-ai nimerit astfel
Încât inima mea tresaltă cu duioase înfiorări
Privind bobul de mazăre al libelulei în zbor,
Ochiul albastru ca infinitatea al mării,
Pietrele care țin în ele un suflet delicat
Iar respirația lor mă trimite
Fără să dau ocol celei mai mici îndoieli
La pulpele lungi ale acestei minione femei?
Lucian Avramescu, 28 august 2018, Saturn-Mangalia

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]