Lucian Avramescu: De la Papa Francisc, la Petrutza Petruța

 

Ieri am avut o zi amețită. Am ațipit puțin și nu știu dacă întunericul străveziu de afară e de buni zori sau de bună seara. Amețit ai fost toată viața, m-ar tachina colegul meu de liceu, de la Vălenii de Munte, Petre Rudei, la care am stat un timp în gazdă. Rar se întâmpla să nu ne persiflăm cu o duioșie de chivuțe care după ce s-au păruit, își impart scatoalce de bunăvoință.

E seară și toată ziua am exersat diplomația împăcării a doi zidari, frați. Nu mi-a ieșit. Diplomația presupune elocință, mimică, tonuri schimbătoare, ori eu am doar instrumentul vorbirii cu litere și un telefon arheologic. Copiii își dau coate văzându-mă scoțând din buzunar epoca de piatră a tehnologiei, iar unii prieteni, crezându-mă scăpătat de tot de când fac biserici, îmi fac cadou penare electronice subțiri pe care eu le depozitez într-un colt al bibliotecii. Am încercat cu unul. E o chestiune de pipăit cu arătătorul. Dorind să aflu cât e ora, pe ecran a apărut Gina Lolobrigida tânără și a rămas ultima dovadă a neputinței mele cu degetul. Gata. Le fac cadou mai departe, eu rămânând la dinozaurul meu cât o brichetă.

Distribuie prietenilor

E întuneric. Noaptea a ronțăit toate contururile. Se aud copii jucând fotbal pe terenul de sport de peste șosea. Cum or fi nimerind mingea?

N-o nimeresc, fiindcă altfel mi-ar mai sparge câte un geam al casei.

Adorm din nou și, trezindu-mă, constat că-i trei noaptea. Am avut două nopți la rând în care n-am ațipit un minut, iar organismul meu, burdușit de toate muțeniile, și-a scos pârleala.

Am în cap o întrebare. Ce i-o fi venit fiicei mele celei mici, Ana-Luciana să spună că ar vrea să se întâlnească și să discute cu Papa Francisc? Televiziunea Prahova o invită uneori în emisiuni pe teme care încolțesc în capul realizatorilor. Realizator e un profesor care vorbește întruna, iar cele trei copile invitate abia au timp să scoată un diftong. Rubicond, de forma unui dovleac simpatic, căruia îi iese periodic cămașa din nădragi, omul televiziunii pune întrebări la care își răspunde singur. Spre final anunță un test fulger și mă bucur pentru el că s-a scos, băgând și invitatele în seamă. Cu ce personalitate de vârf a lumii contemporane ați vrea să vă întâlniți?

Tare! Studenta tace îndelung și spune în sfârșit că nu are o preferință și nu-i vine în cap niciun nume. E rândul celor două eleve, strălucind în pictură, acesta fiind și motivul convocării lor pe micul ecran al vedetelor. Prima tace și ea. A mea, ultima la test, spune scurt Papa Francisc. Cu el ar fi vrut să stea de vorbă. Am rămas perplex. Ce i-o fi venit cu Papa, că niciodată n-am auzit-o interesată de suveranul pontif?

Aștept zorii și mă gândesc ce aș fi răspuns eu? Cu Dumnezeu nu puteam să zic fiindcă audiențele le stabilește el. Din numele sonore ale lumii de azi?

În Biroul Oval de la Casa Albă am stat la un metru de Bush jr., am respirat în aceeași odaie câteva minute cu Împăratul Japoniei, la Tokyo, ca ziarist m-am văzut la Kremlin de la doi pași cu țarul Putin, în biroul lui oval. La Tel Aviv am stat de vorbă o oră cu Bibi Netanyahu, într-un bar, pe când nu era încă premier, realizând un interviu fulminant…

Văzându-mă cu toți ăștia și alții o droaie în lunga mea carieră jurnalistică, mă gândesc la o pierdere recentă, persoană pe care n-am întâlnit-o niciodată. Da, aș vrea să mă văd cu Petrutza Petruța.

Cine-i Petruța?

Cea mai statornică și mai replicoasă prietenă a mea de pe continentul Facebook. M-a abandonat brusc, fără un cuvânt. Femeile nu pleacă din viața ta, fie ea virtuală (și viața și femeia), fără un motiv. Oi fi scăpat eu vreo boacănă de și-a împachetat zestrea de replici și s-a retras la mama ei  acasă?

Deci dacă eu eram în emisiune, asta aș fi zis, de-l năuceam pe bietul realizator care o oră și jumătate a arătat că știe tot ce mișcă-n univers. Sunt sigur că n-ar fi pus întrebarea ”dar cine e doamna?”, de frică să nu-i fie șifonat prestigiul cioclopedic, virtuala mea dispărută fiind regina Laponiei.

Buni zori prieteni și bucurați-vă de ce aveți – viață adică! Viață cu duiumul, viață din belșug, că alelalte toate, bune și rele, se țin după ea ca pisoii după mâță. Să aveți ziua de care vă era dor!