De zori mă agățam ca de un colac de salvare
Trecusem muntele cel mai abrupt și mai mare
Și mâinile tale ca un clește
Se țineau de picioarele mele
Care înotau vitejește

Înfășurat în noapte, legat în frânghiile ei de la glezne la bot
Reușisem să rup baierele de beznă și să înot
Cu tine cu tot

Bezmetici rechini treceau pe deasupra noastră
Lunetele carabinieriilor ne urmăreau de la a destinului fereastră
Și am trecut, spintecând-o, chiar prin balena albastră

Numai aici, la mal, când zorii ca niște delfini albi s-au arătat
După ce pe tine pe țărm te-am aruncat
M-am înecat
P.S.
Dovadă poza mea răstignită pe gazete
Ca un fost zburător erete
De parcă ar fi bătută în cuie
Așa-i că pare o fabulă? Nu e!

15 septembrie 2021, Sângeru