Lucian Avramescu: Dialog cu bătrânul meu înger schiop

 

Dat omului e haosul examen
Nu să-i despice negrul fum cu tunul
Ci să-i găsească migălos cu mintea
Drumuri spre culme unul câte unul

Îmi spuse îngerul astfel spre seară
Stătea pe o aripă ca pe-o rână
Nu poposeau neliniștile-n el
Și nici vagoanele cu voie bună

Distribuie prietenilor

Făcuse-o gară-anume pentru mine
Prin care n-ar fi vrut să treacă goale
Trenuri purtând pe frunți steme regale
Dar nici mulțimi bezmetic clandestine

De multe ori chestiona prin semne
Sufletul meu în oase întrupat
Iar eu întârziam adolescent pesemne
Care susține un bacalaureat

Nu îngere, nu pot s-aleg cărarea
Nicicând n-a fost un haos mai de soi
Ce te va înghiți chiar și pe tine
Nu numai, precum vezi, buluc pe noi

Să limpezesc ce totul este vraiște
În lumea asta toată de nimic?
Îmi ceri prea mult, să mergem deci bătrâne
Tu de-o aripă șchiopătând un pic

18 oct. 2021, Sângeru