Lucian Avramescu: Două gutui pe aceeași cracă

 

mi-e dor de mine cum mi-e dor de tine
nu știu pe care din noi doi mai întâi l-am pierdut
și toamna nu și-a copt încă fructele toate
iar gutuile abia se pârguiesc sub soarele de început

mușc din amintirea ta dulce-amară
până când buzele mele de-atâta sărut sângerează
revin în brațele tale ca-n poezia Luceafărul
coborând în jos, pe o rază

Distribuie prietenilor

două fructe care se coc sub soarele toamnei împreună
scot, soldat al iubirii, capul din turela unei gutui
dar trupul tău se suie cu o ramură mai sus
și eu ca un viezure, cu ușurință pe ea mă sui

hai să stăm toamna asta pe aceeași creangă la soare
spuse gutuia din mine, gutuii care ești
ne-a spălat ploaia ultimă, suntem curați
iar gutuile au mirosuri dumnezeești

ce frumoasă ești, am zis,
iar ea îmi răspunse fără să se prefacă
tu ești falnic pomule, dar pomul eram amândoi
și eram două gutui pe aceeași cracă
27 septembrie 2019, Sângeru