Strălucitorul meu apus, dragoste,

Azi lumina cade pe desfrunziții castani ai Bucureștilor

De parcă ar mângâia amintirea unui sărut

Și tu care ești alta, dar care pe sâni porți

Povara altor sâni,

Sărutați de buzele mele care nu au crăpat încă

Dragoste, cum nu te lași tu înfrântă

Așa cum soarele se încăpățânează

Să se mai uite printre blocuri

Încă și încă o dată

Bătrân strălucitor

Care amână apusul

Și dă cu liniștită pricepere

Perdelele la o parte

Lucian Avramescu,  17 octombrie, București

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]