Lucian Avramescu: Egreta iernii, cu aripile amputate

 

 

Neîntâmplata ninsoare neninge,

Viscolul spulberă necăzuta zăpadă

Distribuie prietenilor

Îmi intră fulgii ei nevăzuți în meninge

Sub cerul plin de nămeții care continuă abundent să nu cadă

 

Albastru e cuvântul cer, albastru cuvântul ninsoare

Mormăie ursul din mine ca un buhai

Care colindă, făcând cu el însuși prinsoare

Că ninsoarea a fost interzisă în rai

 

Înot prin înalte zăpezi, scufundat

Până la genunchi, până la brâu și la coate

În aceste zăpezi

Neîntâmplate

 

Ce frumos ne neninge, ce măreață neninsoare

Cum ne nedăm cu neschiurile

Și antitrăim un fel de iarnă la întâmplare

 

Necopilul din mine încearcă un necolind

Planeta va deveni curând neplanetă

Ghicitorii în stele

Par ba că se bucură, ba că regretă

 

Mă nebucur cu bucurie pentru anul nou

Nu pot inventa articifial o lume din cretă

Nezăpezile acestui an

Îl fac asemeni unei, cu aripile amputate, egretă

 

Egreta cu aripile albe tăiate

Egreta cuvântului neinventat egretă

Face iarna cu de altădată zăpezi,

Din vânătă cretă.

31 decembrie 2019, Sângeri