Lucian Avramescu: Egreta iernii, cu aripile amputate
Neîntâmplata ninsoare neninge,
Viscolul spulberă necăzuta zăpadă
Îmi intră fulgii ei nevăzuți în meninge
Sub cerul plin de nămeții care continuă abundent să nu cadă
Albastru e cuvântul cer, albastru cuvântul ninsoare
Mormăie ursul din mine ca un buhai
Care colindă, făcând cu el însuși prinsoare
Că ninsoarea a fost interzisă în rai
Înot prin înalte zăpezi, scufundat
Până la genunchi, până la brâu și la coate
În aceste zăpezi
Neîntâmplate
Ce frumos ne neninge, ce măreață neninsoare
Cum ne nedăm cu neschiurile
Și antitrăim un fel de iarnă la întâmplare
Necopilul din mine încearcă un necolind
Planeta va deveni curând neplanetă
Ghicitorii în stele
Par ba că se bucură, ba că regretă
Mă nebucur cu bucurie pentru anul nou
Nu pot inventa articifial o lume din cretă
Nezăpezile acestui an
Îl fac asemeni unei, cu aripile amputate, egretă
Egreta cu aripile albe tăiate
Egreta cuvântului neinventat egretă
Face iarna cu de altădată zăpezi,
Din vânătă cretă.
31 decembrie 2019, Sângeri