A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Lucian Avramescu: Eu și îngerul, dialog de nerozii

0 154

 

Aleargă omenirea în patru labe, pe roți, sau pe coate
Fugărită de ea însăși, ca de leopard un ierbivor
Gâfâie epuizată, am zis eu, pare că nu mai poate
Atinge apa vie de la binecuvântatul izvor.

Alergi și tu, îmi zise îngerul, el
Care vede cu aripile ochilor, de sus, tot
Fiecare va fi într-o zi sacrificatul miel
Și tu, de atâta alergare, vei cădea într-o zi în bot.

Dar tu, zic, inventatule, fiindcă eu te-am inventat
Cu cretă te-am desenat alb ca pe o egretă
Zbori de parcă ai dormi în al cerului pat
Dumnezeu nu mai întreabă de tine și pare că nu te regretă.

În cer stelele stau strâmbe, pe-o rână sau în șezut
Ele care-și potriveau coafurile în limpedea mare
Abandonate de poeții care le-au avut
Și le scriau pe șolduri versuri mângâietoare.

E un schelet, zise îngerul, universul în întregime
Pe pământ oamenii fierb tuciul încălzirii globale
Fără a realiza, din prostie sau din cruzime
Că ei sunt, pentru parastasul final, pusele pe foc, sarmale.

Minți, îngere, nu mai am în tine încredere, ești atins de vină
Cum nu mai cred într-o turlă de schit
Erai, cum te plămădisem eu, făcut doar din lumină
Azi, unul dintre voi, chiar pe Dumnezeu l-a păcălit.

Uite așa am sporovăit, eu și îngerul, dimineața toată
Ne-am întrecut în nerozii, fiecare
Spunând adevăruri ca o minciună gogonată
Sau minciuni identice cu un adevăr care doare.
2 ianuarie 2020, Sângeru

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More