Lucian Avramescu: Fila de miercuri – pas de defilare, soldat

 

Bucureștii se crapă, de-a lungul bulevardelor, de ziuă
Hai, stâng, drept, bate pas de defilare soldat
Aștept un taxi, merg să mi se ia sânge din cuvinte
La Spitalul Universitar unde urmează să fiu internat

Am produs o carte despre greii medicinei românești
Volumul doi intră, filă cu filă, la tipărire
Cei care au scris Biblia aveau pile la îngeri
Eu rostesc o parolă și larg mi se deschide a doctorilor mănăstire

Distribuie prietenilor

Gata, azi sunt bun de pus pe masa de autopsie
Acolo nu contează dacă ești mort sau ești viu
Am trăit zeci de analize, cu ace, radiografii, hardughii magnetice
Voi rămâne cel mai probabil mut, altfel sunt sănătos tun și nepotrivit de sicriu

Hai, fruntea sus, nu m-am smiorcăit niciodată
Nevasta mi-a luat chiloți, șosete și papuci noi
Nu se cuvine ca asistentele să mă găsească
În țoale șifonate când mă lasă în cracii goi

Mi-e nițel foame, dar spitalul cere puritate totală
Aș ronțăi măcar covrigul unui vers
Dar aparatele care te privesc doar în pielea goală
Pot depista microbul poeziei pervers

Ce onoare, zice o doctoriță, să vă avem aici
Vă știu câteva poezii pe de rost
Scrie zâmbitoare, cu un genunchi trecut peste celălalt, o fișă,
Iar eu privesc în spate, căutându-l disperat pe cel care-am fost

Da, am început ziua de miercuri, cum ai săpa o cazemată
Ritualul l-am trăit în acest an de patru ori
Analizele vor ieși aceleași – bune de rele, rele de bune,
Stâng, drept, soldatule, cu onor spre dreapta prezintă-ți muțenia, altfel mori

Huhuie, huruie, din toate încheieturile, orașul mare
Splendidă brambureală, deasupra Parlamentului se pupă nori cafenii
Nevasta îmi rânduiește laptopul, trei cărți alese la întâmplare și pastilele
Vreau să știu când mă externează, dar râd înăuntrul meu, amintindu-mi că abia veni-i
19 februarie 2020, Bucureşti