Lucian Avramescu: Final la ”Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”

Buni zori, prieteni! Da, e adevărat, prepar aici încheierea unei cărți, dialog colocvial cu domniile voastre, care ține de un an în care mi-ați suportat și lacrima și surâsul, chemându-se, partea mea de spovedanie, ”Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”.

Voi spuneți că v-am pansat diminețile grijuliu, cu vorbe alese, aromându-vă cafeaua și crăpând de ziuă ferestrele.

Eu spun că medicamentul prieteniei voastre m-a ajutat să uit boala muțeniei, sosită peste viața mea ca un blestem, grea și insuportabilă. M-ați ridicat de subsuori în picioare și mi-ați amintit că am încă în mine granitul curajului. Nu-l am întreg, dar părțile lipsă le-am luat de la voi.

Distribuie prietenilor

De trei zile mă recitesc, îndreptând litere care lasă din neatenție scorburi într-un cuvânt și dând deoparte scrieri care nu au legătură cu firescul dialogului nostru. Atunci când plânsul a venit prea apăsat asupră-mi, mi-ați îngăduit să fug în amintire. În amintire, pe care nimeni cât trăim nu ne-o fură, am regăsit iubiri pierdute, candori care au lăsat urme, plete răsfirate peste chipul meu răsfățat cu aprigă duioșie.

Cel mai frumos poem biblic e unul de dragoste. Poet e Apostolul Pavel care spune, într-o minunată Scrisoare către Corinteni, că de-ar avea cedrii toți, bogățiile lumii la un loc și ”dragoste nu am nimic nu sunt”.

Ieri, o prietenă dintre voi, îmi trimite acest poem al iubirii pe care, tânăr fiind, îl știam pe de rost. Mulțumesc!

Cartea mea își scrie aici ultima filă. Nu-i o scrisoare de adio, ci doar una de recunoscătoare dragoste.

Vom continua să vorbim, eu mut, domniile voastre întregi, fiindcă speranța de a-mi reveni glasul s-a spulberat, dar salutul Buni zori! cu care am nădăjduit să vă deschid în lumină începutul de zi, va fi rostit mai departe.

Vă doresc o zi frumoasă de toamnă care are uși ce se deschid și spre iernile ninsorilor de basm ale copilăriei, dar și spre primăveri în care se întorc cocorii cărând pe aripi zambile, toporași și bilete cu speranțe de la îngerii păzitori.

Mai iute, astăzi, texte pe care nu credeam că le voi scrie vreodată pleacă spre tipografie.